carbura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din carbură.

Pronunție

  • AFI: /kar.bu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
carbura
Infinitiv a carbura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
carburez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să carbureze
Participiu carburat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a introduce carbon în fier sau într-un aliaj feros în stare topită.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe