carcan

română

Etimologie

Din franceză carcan.

Pronunție

• AFI: /kar'kan/

Substantiv

Declinarea substantivului carcan
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carcan	carcane
Articulat	carcanul	carcanele
Genitiv-Dativ	carcanului	carcanelor
Vocativ	carcanule	carcanelor

1. guler de fier cu care răufăcătorii erau legați la stâlpul infamiei, în Franța.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crăcan

Referințe

• DEX '98 via DEX online