carotaj
Etimologie
Din franceză carottage.
Pronunție
- AFI: /ka.ro'taʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului carotaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | carotaj | carotaje |
| Articulat | carotajul | carotajele |
| Genitiv-Dativ | carotajului | carotajelor |
| Vocativ | carotajule | carotajelor |
- determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online