Sari la conținut

carte funciară

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din carte + funciară.

Pronunție

  • AFI: /ˈkar.te fun.t͡ʃiˈa.rə/


Cuvânt compus

carte funciară

  1. registru oficial în care se inventariază toate proprietățile de pământ individuale din cuprinsul unei regiuni, menționându-se numele proprietarului, suprafața terenului și vecinătățile; carte funduară.


Traduceri

Referințe