catapultă

română

Etimologie

Din franceză catapulte < latină catapulta.

Pronunție

• AFI: /ka.ta'pul.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului catapultă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	catapultă	catapulte
Articulat	catapulta	catapultele
Genitiv-Dativ	catapultei	catapultelor
Vocativ	catapultă	catapultelor

1. mașină de război, folosită mai ales la atacul cetăților, care servea, în antichitate și la începutul evului mediu, la aruncarea pietrelor sau a butoaielor cu substanțe inflamabile asupra inamicului.
2. dispozitiv pentru lansarea unei aeronave care, la decolare, trebuie să atingă o viteză mare pe un spațiu redus.
3. dispozitiv pentru aruncarea din avion a pilotului împreună cu scaunul sau cu cabina, în vederea parașutării lui în caz de pericol.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căpătatul

Referințe

• DEX '98 via DEX online