cazac

română

Etimologie

Din turcă kazak („aventurier”) (Cihac, II, 46: Șeineanu, II, 97; Lokotsch 1143; Tagliavini, Arch. Rom., XVI, 361), confer rusă казак (kazak).

Pronunție

• AFI: /kaˈzak/

Substantiv

Declinarea substantivului cazac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cazac	cazaci
Articulat	cazacul	cazacii
Genitiv-Dativ	cazacului	cazacilor
Vocativ	cazacule	cazacilor

1. membru al unei comunități militare autonome care s-au așezat pe teritoriile de margine ale statelor rus și polono-lituanian, unde, în schimbul unor privilegii, era obligat să apere țara împotriva invaziilor.
2. (în Rusia, începând din sec. XVIII) soldat dintr-o unitate de cavalerie recrutată de obicei dintre cazaci.

Cuvinte derivate

• cazacincă
• căzăcesc
• căzăcește
• căzăcime

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online