ceangău
română
Etimologie
Din maghiară csángó („care sună prost”) (Cihac, II, 488; Șeineanu, Semasiol., 171; A. Banciu, Țara Bîrsei, II, 42). Numele se explică prin felul lor de a vorbi, cu greșeli.
Pronunție
- AFI: /ʧe̯anˈgəw/
Substantiv
Declinarea substantivului ceangău | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ceangău | ceangăi |
Articulat | ceangăul | ceangăii |
Genitiv-Dativ | ceangăului | ceangăilor |
Vocativ | ceangăule | ceangăilor |
- (la pl.) nume dat populației de grai românesc și maghiar și de religie catolică, emigrată de-a lungul timpului din sud-estul Transilvaniei în Moldova (mai ales în județul Bacău); (și la sg.) persoană care face parte din această populație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online