ceaun

română

Etimologie

Din tătară ca(h)un. Confer ucraineană чавун (čavun).

Pronunție

• AFI: /ʧe̯aˈun/

Substantiv

Declinarea substantivului ceaun
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ceaun	ceaune
Articulat	ceaunul	ceaunele
Genitiv-Dativ	ceaunului	ceaunelor
Vocativ	ceaunule	ceaunelor

1. vas de tuci, de formă emisferică, cu două toarte unite printr-un mâner, folosit pentru fierberea mămăligii sau a altor mâncăruri.
2. conținutul unui asemenea vas; cantitatea care încape într-un asemenea vas.

Cuvinte derivate

• ceaunaș

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online