celuitoare
română
Etimologie
Din celuitor.
Pronunție
- AFI: /ʧe.lu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului celuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | celuitoare | celuitoare |
| Articulat | celuitoarea | celuitoarele |
| Genitiv-Dativ | celuitoarei | celuitoarelor |
| Vocativ | celuitoareo | celuitoarelor |
- (reg.) persoană care înșală, amăgește, ademenește.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online