centra

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză centrer.

Pronunție

  • AFI: /ʧenˈtra/


Verb


Conjugarea verbului
centra
Infinitiv a centra
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
centrez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să centreze
Participiu centrat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă, astfel încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrăriicoincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii.
  2. (v.tranz.) (fig.) a orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu.
  3. (v.tranz.) a aduce în poziții corecte două sau mai multe mașini care funcționează cuplate.
  4. (v.intranz. și tranz.) (la fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) a trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; (spec.) (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului în careul de la poartă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe