cercetătoare

română

Etimologie

Din cercetător.

Pronunție

• AFI: /ʧer.ʧe.tə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului cercetătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cercetătoare	cercetătoare
Articulat	cercetătoarea	cercetătoarele
Genitiv-Dativ	cercetătoarei	cercetătoarelor
Vocativ	cercetătoareo	cercetătoarelor

1. persoană care se ocupă cu cercetarea în domeniul științei sau al tehnicii; om de știință.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online