cerni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) črŭniti („a înnegri”), de la crŭnŭ („negru”).

Pronunție

  • AFI: /ʧerˈni/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cerni
Infinitiv a (se) cerni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cernesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cernească
Participiu cernit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (pop.) a vopsi în negru (în semn de doliu); a înnegri.
  2. (v.refl.) a se îmbrăca în haine negre, a-și vopsi hainele în negru, în semn de doliu; a purta doliu.
  3. (v.refl.) (fig.) a se mâhni, a se întrista.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din cerne.

Pronunție

  • AFI: /ˈʧernʲ/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru cerne.
  2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru cerne.

Referințe





catalană

(català)

Etimologie

Din cerndre.

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈsɛɾ.ni/
  • (central) AFI: /ˈsɛr.ni/
  • (oriental) AFI: /ˈsɛɾ.ni/


Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru cerndre.
  2. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru cerndre.
  3. forma de persoana a III-a singular la imperativ pentru cerndre.





friulană

(furlan)

Etimologie

Din latină cernere, din cernō („a cerne, a separa”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

cerni

  1. a alege

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





italiană

(italiano)

Etimologie

Din cernere.

Pronunție

  • AFI: /ˈʧerni/


Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru cernere.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru cernere.





latină

(Latina)

Etimologie

Din cernō.

Pronunție

  • AFI: /ˈker.niː/


Verb

  1. forma de prezent infinitiv pasiv pentru cernō.