chefuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din chef + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /ke.fu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
chefuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chefuleț chefulețe
Articulat chefulețul chefulețele
Genitiv-Dativ chefulețului chefulețelor
Vocativ chefulețule chefulețelor
  1. (fam.) diminutiv al lui chef; chefușor.


Traduceri

Referințe