chică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă (veche) kyka.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
chică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chică chici
Articulat chica chicile
Genitiv-Dativ chicii chicilor
Vocativ chică chicilor
  1. (pop. și fam.) părul de pe cap; (spec.) păr lăsatcrească lung pe ceafă sau pe spate; plete.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p.ext. a bate zdravăn


Traduceri

Referințe