chică

română

Din slavă (veche) kyka.

Declinarea substantivului chică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chică	chici
Articulat	chica	chicile
Genitiv-Dativ	chicii	chicilor
Vocativ	chică	chicilor

(pop. și fam.) părul de pe cap; (spec.) păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete.

A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p.ext. a bate zdravăn