chilipirgiu

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din turcă kelepirci.

Pronunție

  • AFI: /ki.li.pirˈʤiw/


Substantiv


Declinarea substantivului
chilipirgiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chilipirgiu chilipirgii
Articulat chilipirgiul chilipirgiii
Genitiv-Dativ chilipirgiului chilipirgiilor
Vocativ chilipirgiule chilipirgiilor
  1. (peior.) bărbat care umblă după chilipiruri.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe