chiuită

română

Etimologie

Din a chiui.

Pronunție

• AFI: /ki.u'i.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului chiuită
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	chiuită	invariabil
Articulat	chiuita	invariabil
Genitiv-Dativ	chiuitei	invariabil
Vocativ	chiuită	invariabil

Locuțiuni

• (loc.adv.) (reg.) cu chiuita = foarte mult, cu nemiluita, nenumărat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• hăcuiți
• chituia

Referințe

• DEX '98 via DEX online