chufa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din spaniolă chufa.

Pronunție

  • AFI: /ˈtʃufə/


Substantiv

chufa, pl. chufas

  1. (bot.) migdală-de-pământ

Sinonime

Referințe





portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul chufar.

Pronunție

  • AFI: /ˈʃu.fɐ/


Substantiv

chufa f., chufas pl.

  1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, batjocură
  2. (spec.) glumă impertinentă
  3. (reg., în Galicia) vanitate, orgoliu, trufie, îngâmfare

Sinonime

Cuvinte apropiate

Vezi și

Referințe





spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba valenciană xufa, variantă a lui xufla, care vine din termenul învechit xuflar < latină populară *sifilare, *sufilare, sub inluență oscă sau umbriană, inevitabil din latină clasică sibilare. Confer chufla, chiflar și chuflar.

Etimologia oficială propusă de Academia, ca ar proveni din latină cyphi, este nefondată.

Pronunție

  • AFI: /ˈtʃu.fa/


Substantiv

chufa f., chufas pl.

  1. (bot.) migdală-de-pământ
  2. (ieșit din uz) derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, batjocură
  3. (fam.) palmă (peste obraz)

Sinonime

Cuvinte apropiate

Expresii

Etimologie

Din chufar.

Verb

  1. forma informală de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru chufar.
  2. forma formală de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru chufar.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru chufar.

Referințe