chufa

engleză

(English)

Etimologie

Din spaniolă chufa.

Pronunție

• AFI: /ˈtʃufə/

Substantiv

chufa, pl. chufas

1. (bot.) migdală-de-pământ

Sinonime

• (bot.) chufa sedge, yellow nutsedge, tigernut sedge, earthalmond

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

portugheză

(português)

Etimologie

Din verbul chufar.

Pronunție

• AFI: /ˈʃu.fɐ/

Substantiv

chufa f., chufas pl.

1. derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, batjocură
2. (spec.) glumă impertinentă
3. (reg., în Galicia) vanitate, orgoliu, trufie, îngâmfare

Sinonime

• 1: escárnio, troça
• 2: remoque, zombaria
• 3: vanglória, vaidade

Cuvinte apropiate

• chufar

Vezi și

• chufista
• suflé

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din limba valenciană xufa, variantă a lui xufla, care vine din termenul învechit xuflar < latină populară *sifilare, *sufilare, sub inluență oscă sau umbriană, inevitabil din latină clasică sibilare. Confer chufla, chiflar și chuflar.

Etimologia oficială propusă de Academia, ca ar proveni din latină cyphi, este nefondată.

Pronunție

• AFI: /ˈtʃu.fa/

Substantiv

chufa f., chufas pl.

1. (bot.) migdală-de-pământ
2. (ieșit din uz) derâdere, râs, zeflemea, bătaie de joc, batjocură
3. (fam.) palmă (peste obraz)

Sinonime

• 1: (bot.) cuca, alcatufa
• 2: befa, burla, ludibrio, mofa
• 3: bofetada, cachetada

Cuvinte apropiate

• chufar

Expresii

• echar chufas

Etimologie

Din chufar.

Verb

1. forma informală de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru chufar.
2. forma formală de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru chufar.
3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru chufar.

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario