cintru

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză cintre.

Pronunție

  • AFI: /'ʧin.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
cintru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cintru cintre
Articulat cintrul cintrele
Genitiv-Dativ cintrului cintrelor
Vocativ cintrule cintrelor
  1. partea concavă a unei bolți sau a unui arc; cofraj sau construcție provizorie pe care se toarnă sau care susține o boltă sau un arc în construcție.


Traduceri

Anagrame

Referințe