ciocnitură

română

Etimologie

Din a ciocni + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ʧjok.ni'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului ciocnitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ciocnitură	ciocnituri
Articulat	ciocnitura	ciocniturile
Genitiv-Dativ	ciocniturii	ciocniturilor
Vocativ	ciocnitură	ciocniturilor

1. ciocnire.
2. crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concurații

Referințe

• DEX '98 via DEX online