ciocnitură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a ciocni + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ʧjok.ni'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciocnitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciocnitură ciocnituri
Articulat ciocnitura ciocniturile
Genitiv-Dativ ciocniturii ciocniturilor
Vocativ ciocnitură ciocniturilor
  1. ciocnire.
  2. crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul).


Traduceri

Anagrame

Referințe