ciudățenie
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ʧju.də'ʦe.ni.e/
Substantiv
Declinarea substantivului ciudățenie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ciudățenie | ciudățenii |
Articulat | ciudățenia | ciudățeniile |
Genitiv-Dativ | ciudățeniei | ciudățeniilor |
Vocativ | ciudățenie | ciudățeniilor |
- aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
- (concr.) lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online