ciudățenie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din ciudat + sufixul -enie.

Pronunție

  • AFI: /ʧju.də'ʦe.ni.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
ciudățenie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ciudățenie ciudățenii
Articulat ciudățenia ciudățeniile
Dativ-Genitiv ciudățeniei ciudățeniilor
Vocativ ciudățenie ciudățeniilor
  1. aspect, caracter ciudat, bizar, curios al unui lucru, al unei atitudini, al unui fenomen etc.
  2. (concr.) lucru, ființă, întâmplare etc. ciudată.


Traduceri

Referințe