Sari la conținut

clănțăni

De la Wikționar, dicționarul liber

Variante

Etimologie

Din clanț + sufixul -ăni.

Pronunție

  • AFI: /klən.ʦə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
clănțăni
Infinitiv a clănțăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
clănțănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să clănțănească
Participiu clănțănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii).
  2. (v.intranz.) a produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă.
  3. (v.intranz.) a apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși.
  4. (v.intranz.) (fig.) (peior.) a vorbi mereu; a flecări.
  5. (v.refl. recipr.) a se certa (ușor), a se ciorovăi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe