clapetă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză clapet.

Pronunție

  • AFI: /kla'pe.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
clapetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clapetă clapete
Articulat clapeta clapetele
Genitiv-Dativ clapetei clapetelor
Vocativ clapetă clapetelor
  1. clapă mică, (spec.) clapă care intră în construcția unui robinet.


Traduceri

Anagrame

Referințe