clarifica

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină clarificare. Confer franceză clarifier.

Pronunție

  • AFI: /kla.ɾi.ˈfi.ka/


Verb


Conjugarea verbului
(se) clarifica
Infinitiv a (se) clarifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) clarific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) clarifice
Participiu clarificat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși.
    S-a clarificat imediat după ce a văzut actele.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe