clochette

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din cloche + sufixul -ette.

Pronunție

  • AFI: /klɔ.ʃɛt/


Substantiv

clochette f., clochettes pl.

  1. clopoțel, clopot mic
  2. (bot.) campanulă, clopoțel

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Etimologie

Derivat regresiv din clocheter.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru clocheter.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru clocheter.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru clocheter.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru clocheter.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru clocheter.

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=clochette&oldid=866975”