clorat

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză chlorate, germană Chlorat.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
clorat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clorat clorați
Articulat cloratul clorații
Genitiv-Dativ cloratului cloraților
Vocativ cloratule cloraților
  1. sare a acidului cloric, cu proprietăți oxidante și explozive.


Traduceri

Anagrame

Referințe