clorotică

română

Etimologie

Din clorotic.

Pronunție

• AFI: /klo'ro.ti.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului clorotică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	clorotică	clorotice
Articulat	clorotica	cloroticele
Genitiv-Dativ	cloroticei	cloroticelor
Vocativ	clorotico	cloroticelor

1. persoană bolnav de cloroză; (p.ext.) persoană palidă, anemică, bolnăvicioasă, fără vigoare, firavă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corcolita
• corticalo

Referințe

• DEX '98 via DEX online