cocean

română

Etimologie

Din bulgară кочан (kočan), confer sârbo-croată kočanj.

Pronunție

• AFI: /koˈʧe̯an/

Substantiv

Declinarea substantivului cocean
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	cocean	coceni
Articulat	coceanul	cocenii
Genitiv-Dativ	coceanului	cocenilor
Vocativ	coceanule	cocenilor

1. tulpina unor plante cultivate, mai ales a porumbului, folosită ca nutreț.
2. știulete de porumb desfăcut de boabe, folosit adesea drept combustibil.
3. mijlocul (tare al) unor fructe sau legume; cotor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• conace

Referințe

• DEX '98 via DEX online