cochet

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză coquet.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
cochet
Singular Plural
Masculin cochet cocheți
Feminin cochetă cochete
Neutru cochet cochete
  1. (despre oameni) care cautăplacă (unei persoane de sex opus) mai ales printr-o îmbrăcăminte îngrijită, căutată, printr-o comportare atrăgătoare; (despre manifestările oamenilor) care exprimă, trădează cochetărie.
  2. (despre obiecte) drăgălaș, grațios, elegant, agreabil, plăcut.
    Interior cochet.


Traduceri

Referințe