cocli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară котлясвам (kotljasvam).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
cocli
Infinitiv a cocli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să coclească
Participiu coclit
Conjugare IV
  1. (v.refl. intranz.) (despre obiecte de aramă) a se acoperi cu un strat de cocleală.
  2. (v.refl. intranz.) (despre alte obiecte metalice) a se oxida.
  3. (v.refl.) (despre mâncăruri) a căpăta sau a avea cocleală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe