colăcărie

română

Etimologie

Din colăcar + sufixul -ie.

Pronunție

• AFI: /ko.lə.kə'ri.e/

Substantiv

Declinarea substantivului colăcărie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colăcărie	colăcării
Articulat	colăcăria	colăcăriile
Genitiv-Dativ	colăcăriei	colăcăriilor
Vocativ	colăcărie	colăcăriilor

1. (pop.) orație de nuntă.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caiacelor
• colăcirea
• colcăirea

Referințe

• DEX '98 via DEX online