combate

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză combattre (după bate).

Pronunție

  • AFI: /kom'ba.te/


Verb


Conjugarea verbului
combate
Infinitiv a combate
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
combat
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să combată
Participiu combătut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a lupta împotriva unor atitudini, unor idei și împotriva persoanelor care le susțin.
  2. (v.tranz.) a lua măsuri de stârpire a unui flagel social, a unei boli etc.
  3. (v.intranz.) (franțuzism, înv.) a lua parte la o luptă, a (se) lupta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe