cominatoriu
Etimologie
Din franceză comminatoire.
Pronunție
- AFI: /ko.mi.naˈto.rju/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului cominatoriu | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | cominatoriu | cominatorii |
| Feminin | cominatorie | cominatorii |
| Neutru | cominatoriu | cominatorii |
- (despre o măsură luată de un organ de justiție) care constrânge o persoană la comiterea sau la abținerea de la săvârșirea unui fapt.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online