comisură

română

Etimologie

Din franceză commissure < latină commissura.

Pronunție

• AFI: /ko.mi'su.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului comisură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comisură	comisuri
Articulat	comisura	comisurile
Genitiv-Dativ	comisurii	comisurilor
Vocativ	comisură	comisurilor

1. punct de unire a două părți anatomice.

   Comisura buzelor.

   Comisura pleoapelor.

2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• micșorau

Referințe

• DEX '98 via DEX online