compătimi

română

Din con- + pătimi (după franceză compatir).

Conjugarea verbului compătimi
Infinitiv	a compătimi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	compătimesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să compătimească
Participiu	compătimit
Conjugare	IV

(v.tranz.) a avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva.
Îl compătimesc pentru situația în care se afla.
(v.intranz.) (înv.) a suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva.

căina, deplânge, plânge, (livr.) deplora, (înv. și pop.) tângui, (înv. și reg.) căi, (reg.) sărăci, (Transilv., Maram. și Mold.) șăinăli, (înv.) jeli, jelui

a deplânge