competență

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Variante

Etimologie

Din franceză compétence.

Pronunție

  • AFI: /kom.pe'ten.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
competență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ competență competențe
Articulat competența competențele
Dativ-Genitiv competenței competențelor
Vocativ competență competențelor
  1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții.

Expresii

  • A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva
  • A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă


Traduceri

Referințe