complementarism

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză complémentarisme.

Pronunție

  • AFI: /kom.ple.men.ta'rism/


Substantiv


Declinarea substantivului
complementarism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ complementarism invariabil
Articulat complementarismul invariabil
Genitiv-Dativ complementarismului invariabil
Vocativ complementarismule invariabil
  1. (fil.) teză fundamentală a empirismului logic constând în asocierea empirismului cu logicismul.


Traduceri

Referințe