comuniant

română

Etimologie

Din franceză communiant.

Pronunție

• AFI: /ko.mu.ni'ant/

Substantiv

Declinarea substantivului comuniant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	comuniant	comunianți
Articulat	comuniantul	comunianții
Genitiv-Dativ	comuniantului	comunianților
Vocativ	comuniantule	comunianților

1. persoană care primește comuniunea; persoană care face comuniunea.

Cuvinte derivate

• comuniantă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• continuam

Referințe

• DEX '98 via DEX online