comuta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină commutare.

Pronunție

  • AFI: /ko.mu'ta/


Verb


Conjugarea verbului
comuta
Infinitiv a comuta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
comut
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să comute
Participiu comutat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a schimba legăturile unei porțiuni de circuit electric prin altele sau a modifica succesiv conexiunile mai multor circuite electrice.
  2. (v.tranz.) a face racordarea unui circuit electric la rețea.
  3. (v.tranz.) (jur.) a schimba o pedeapsă mai grea în una mai ușoară.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe