concertmaistru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din concert + maistru (după germană Konzertmeister).

Pronunție

  • AFI: /kon.ʧertˈmaj.stru/


Substantiv


Declinarea substantivului
concertmaistru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concertmaistru concertmaiștri
Articulat concertmaistrul concertmaiștrii
Genitiv-Dativ concertmaistrului concertmaiștrilor
Vocativ concertmaistrule concertmaiștrilor
  1. primul violonist (sau instrumentist) al unei orchestre simfonice, de cameră etc., care îl poate înlocui și pe dirijor.


Traduceri

Referințe