concluziona

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din concluzie. Confer italiană concludere, franceză conclure.

Pronunție

  • AFI: /kon.klu.ˈzjo.na/


Verb


Conjugarea verbului
concluziona
Infinitiv a concluziona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
concluzionez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să concluzioneze
Participiu concluzionat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a termina, trăgând o concluzie; a conchide.
  2. (fam.) a încheia discuția.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe