concluziona

română

Etimologie

Din concluzie. Confer italiană concludere, franceză conclure.

Pronunție

• AFI: /kon.klu.ˈzjo.na/

Verb

Conjugarea verbului concluziona
Infinitiv	a concluziona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	concluzionez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să concluzioneze
Participiu	concluzionat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a termina, trăgând o concluzie; a conchide.
2. (fam.) a încheia discuția.

Sinonime

• conchide, încheia, sfârși

Cuvinte derivate

• conclus
• concluzie
• concluzionare
• concluziune

Cuvinte apropiate

• conclude

Traduceri

a conchide

catalană: concloure (català) engleză: conclude (English) esperanto: konkludi (Esperanto) franceză: conclure (français) germană: beenden (Deutsch), folgern (Deutsch), schließen (Deutsch), konkludieren (Deutsch) italiană: concludere (italiano) maghiară: lezár (magyar) neerlandeză: besluiten (Nederlands), concluderen (Nederlands)

papamiento: konklú (Papiamentu) poloneză: kończyć (się) (polski) portugheză: concluir (português) retoromană: concluder (rumantsch) spaniolă: concluir (español) suedeză: avsluta (svenska), avgöra (svenska), konkludera (svenska) turcă: bitirmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online