concrețiune

română

Etimologie

Din franceză concrétion < latină concretio, concretionis.

Pronunție

• AFI: /kon.kre.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului concrețiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concrețiune	concrețiuni
Articulat	concrețiunea	concrețiunile
Genitiv-Dativ	concrețiunii	concrețiunilor
Vocativ	concrețiune	concrețiunilor

1. agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluții apoase.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• concurenței

Referințe

• DEX '98 via DEX online