concretizare
română
Etimologie
Din a concretiza.
Pronunție
- AFI: /kon.kre.ti'za.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului concretizare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concretizare | concretizări |
| Articulat | concretizarea | concretizările |
| Genitiv-Dativ | concretizării | concretizărilor |
| Vocativ | concretizare | concretizărilor |
- acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare.
- operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online