concubinaj
română
Etimologie
Din franceză concubinage.
Pronunție
- AFI: /kon.ku.bi'naʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului concubinaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concubinaj | concubinaje |
| Articulat | concubinajul | concubinajele |
| Genitiv-Dativ | concubinajului | concubinajelor |
| Vocativ | concubinajule | concubinajelor |
- conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online