concubinaj

română

Etimologie

Din franceză concubinage.

Pronunție

• AFI: /kon.ku.bi'naʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului concubinaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	concubinaj	concubinaje
Articulat	concubinajul	concubinajele
Genitiv-Dativ	concubinajului	concubinajelor
Vocativ	concubinajule	concubinajelor

1. conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online