condemnation

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie condempnacioun, prin franceza veche < latină condemnātiō.

Pronunție

  • AFI: /ˌkɒndɛm'neɪʃən/


Substantiv

condemnation, (nenumărabil și numărabil; pl. condemnations)

  1. condamnare, dezaprobare, blam
    The oil company's plan to exploit the sensitive bay area drew condemnation from the public.
  2. (jur.) pedeapsă, condamnare, penitență

Sinonime

Antonime

Cuvinte apropiate

Referințe