condică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din neogreacă κωδικ (kódik), acuzativ κωδικα (kódika).

Pronunție

  • AFI: /'kon.di.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
condică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condică condici
Articulat condica condicile
Dativ-Genitiv condicii condicilor
Vocativ condică condicilor
  1. registru, catastif.
  2. (înv.) colecție de legi, decrete etc.; cod.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna


Traduceri

Referințe