condică

română

Etimologie

Din neogreacă κωδικ (kódik), acuzativ κωδικα (kódika).

Pronunție

• AFI: /ˈkon.di.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului condică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	condică	condici
Articulat	condica	condicile
Genitiv-Dativ	condicii	condicilor
Vocativ	condică	condicilor

1. registru, catastif.
2. (înv.) colecție de legi, decrete etc.; cod.

Cuvinte derivate

• condicar
• condicuță

Expresii

• A trece la (sau în) condică (pe cineva) = a ține minte (pe cineva) pentru a se răzbuna

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online