confidentă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din confident.

Pronunție

  • AFI: /kon.fi'den.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
confidentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confidentă confidente
Articulat confidenta confidentele
Genitiv-Dativ confidentei confidentelor
Vocativ confidento confidentelor
  1. persoană căreia i se fac confidențe; (p.ext.) prietenă.


Traduceri

Referințe