Sari la conținut

conjura

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză conjurer < latină conjurare.

Pronunție

  • AFI: /kon.ʒu'ra/


Verb


Conjugarea verbului
conjura
Infinitiv a conjura
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		conjur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să conjure
Participiu conjurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a ruga cu stăruință; a implora.
  2. (v.intranz.) (rar) a conspira, a unelti; a complota.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=conjura&oldid=867950”