conlocuitoare

română

Etimologie

Din conlocuitor.

Pronunție

• AFI: /kon.lo.ku.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului conlocuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	conlocuitoare	conlocuitoare
Articulat	conlocuitoarea	conlocuitoarele
Genitiv-Dativ	conlocuitoarei	conlocuitoarelor
Vocativ	conlocuitoareo	conlocuitoarelor

1. persoană care locuiește împreună cu altcineva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online