consens
română
Etimologie
Din latină consensus.
Pronunție
- AFI: /konˈsens/
Substantiv
| Declinarea substantivului consens | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | consens | consensuri |
| Articulat | consensul | consensurile |
| Genitiv-Dativ | consensului | consensurilor |
| Vocativ | consensule | consensurilor |
- înțelegere, acord, identitate de păreri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online