contemplativitate

română

Etimologie

Din contemplativ + sufixul -itate.

Pronunție

• AFI: /kon.tem.pla.ti.vi'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului contemplativitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	contemplativitate	invariabil
Articulat	contemplativitatea	invariabil
Genitiv-Dativ	contemplativității	invariabil
Vocativ	contemplativitate	invariabil

1. trăsătură caracteristică a filozofiei materialiste nemarxiste constând, în esență, în neînțelegerea rolului practicii atât sub raport antropologic, cât și gnoseologic.
2. caracter contemplativ.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online